safari 750x100

robu voicuRadu Zlati, fost consilier prezidențial și deputat PNL, a scris pe ZlatiAzi despre două poziționări din cadrul Partidului Național Liberal. Ambele vorbesc despre unele dintre cauzele dezastrului PNL la alegerile din 2016. Ambele dovedesc o anumită lipsă de asumare a răspunderii.
Radu Zlati:
”Nicolae Robu crede că a găsit 10 cauze care au dus la eșecul electoral al PNL. Dacă mă iau după articolul din Agerpres, printre acestea ar fi: anunțarea candidaților PNL la șefia CJ înainte de începerea campaniei electorale pentru localele din 2016; ”superficialitatea, amatorismul” nominalizărilor la alegerile locale din București; anunțarea prematură a candidatului de premier PNL; alegerea unui candidat de premier din afara partidului; selectarea eronată a candidatului de premier; parașutarea pe listele parlamentare a unor candidați din afara filialelor sau chiar din afara partidului; folosirea unor vectori de imagine din afara partidului, în locul unora proprii; erori în comunicarea programului politic al PNL; funcționarea PNL cu conduceri bicefale și organisme mamut, nefuncționale; materialele electorale neadecvate, slabe; ”promovarea necorespunzătoare pe televiziunile naționale”.
Bag de seamă că lista cuprinde mai mult de 10 itemi, dar speriați probabil de lungimea comunicatului domnului Robu, cei de la Agerpres au făcut o sinteză, renunțănd la acuratețe.
La comunicatul primarului PNL al Timișoarei, aș avea de făcut mai multe observații.
Da, domnul Robu are dreptate, toate aspectele prezentate de către domnia sa au jucat un rol în dezastrul PNL din 2016. Domnul Robu este primul lider de marcă al PNL care admite (indirect) că a fost un eșec și rezultatul de la locale (probabil voi reveni asupra aspectului). Domnul Robu pare a îmi fi citit articolele (cele 11!) cu privire la cauzele înfrângerii electorale din decembrie 2016. Sau marile minți gândesc la fel. Cu tot respectul însă, dacă le-a citit (dacă!) a făcut-o în diagonală și superficial. Analiza mea este mai… analitică; și merge mai departe. Dar poate că sunt subiectiv și narcisist.
Ceea ce domnul Robu, primar al Timișoarei și membru cu greutate în BPN al PNL nu enumeră printre cauzele înfrângerilor PNL din 2016, este managementul prost nu doar al campaniilor electorale (ca strategie, design, implementare, etc) ci și al partidului în general (și nu doar în 2016!). Cauza posibilă a ignorării acestei cauze majore este (probabil) faptul că în respectivul management domnul Robu a jucat un rol pe măsura funcției sale. Este ușor să acuzi o entitate vagă că a parașutat în teritoriu diferiți candidați, că a introdus pe liste candidați din afara partidului, că s-a agățat de un nume din afara partidului pentru că nu a găsit o locomotivă electorală dinlăuntrul PNL. E ușor să acuzi, dacă uiți că ai avut pe lista județeană o parașutată de lux, liderul național al partidului; că ai votat toate listele de candidați de la județe și București fără să ridici vreo obiecție (nici de principiu nici punctuală); și că timp de 1 an de zile nu ai ridicat obiecții în BPN la strategia PNL de asumare deplină a domnului Cioloș și a guvernării sale.
Desigur, analiza domnului Robu ar trebui să se lase cu urmări în PNL. Chiar dacă, după umila mea părere, propria mea analiză este superioară, în schimb cea a domnului primar, dată fiind vizibilitatea mult mai mare a domniei sale, nu va putea fi trecută cu vederea și ignorată, așa cum au fost ignorate articolele mele (deși am avut grijă ca ele să ajungă în cutia de email a liderilor PNL). Ieșirea la bătaie a domnului Robu, dincolo de o eventuală poziționare a domniei sale în lupta pentru șefia PNL, ar trebui să forțeze o dezbatere reală, cu argumentele (și cuțitele) pe masă și gâdele (politic…) la ușă. Este timp pentru reconstrucție, dar poate că mai întâi ar trebui o deconstrucție. Și da, este timp: datorită glorioasei conduceri colective a PNL, partidul este condamnat la 4 ani de opoziție parlamentară. Avem un an, zic eu, să eradicăm răul și să construim binele în partid, și încă un an să ne pregătim temeinic pentru europarlamentare. Vom afla atunci, în 2018, dacă am reconstruit, sau doar am distrus.
Dacă ar fi vrut, sunt convins că domnul Mihai Voicu ar fi realizat o analiză mai bună decât aceea a domnului Robu. Am o mare încredere în capacitatea de analiză și sinteză a domniei sale. Dar domnul Voicu a fost mai modest în obiectivele sale. În loc să abordeze problema vastă a cauzelor eșecului electoral al PNL, dânsul a atacat frontal o cauză, e drept una dintre cele mai importante: agățarea partidului de numele și personalitatea domnului Cioloș. Domnul Voicu este savuros, îmi voi permite să îl citez:
<<L-aş invita pe domnul Cioloş să se adreseze sutelor de activişti care au constatat că trebuie să-l susţină, dar domnul Cioloş nu doreşte să apară pe afişele noastre, aş dorit să se adreseze sutelor de activişti din judeţele în care domnul Cioloş a păstrat prefecţii şi directorii de deconcentrate ai Partidului Social Democrat, dintre care unii acum sunt miniştri de Interne, şi, în general, să se gândească totuşi că, dacă doreşte să facă o activitate politică e bine-venit să o facă, e dreptul său constituţional, însă în acest moment eu nu cred că PNL este în situaţia de a-l adopta într-un fel pe domnul Cioloş ca membru, ca şi colaborator. Sigur, dacă lansează din calitatea de şef de ONG proiecte publice, sociale, da putem să ne uităm, să ne consultăm, însă PNL trebuie să demareze procesul democratic de alegeri interne cu membri PNL.>>
I-am atras atenția domnului Voicu, pe social media, că are întru totul dreptate, dar ignoră faptul că a fost și este un lider marcant al partidului, și că a fost atât în conducerea PNL cât și în conducerea Grupului Parlamentar PNL atunci când partidul a decis să sprjine necondiționat pe domnul Cioloș și guvernul domniei sale, iar parlamentarilor PNL li s-a cerut să nu critice Givernul Cioloș, chiar dacă ar fi avut motive întemeiate pentru critici punctuale. Și cred că am zis destul.
Este drept, domnul Voicu se gândea nu doar la trecutul apropiat, ci și la viitorul apropiat; nu doar la rolul jucat de domnul Cioloș în înfrângerea noastră din decembrie (un rol mai degrabă pasiv, aș zice eu) ci și la posibilul rol pe care același domn Cioloș l-ar putea juca în partid, mai precis în calitate de lider al partidului. Cioloș – președinte PNL dă fiori multora. Și nici domnul Voicu pare a nu se simți prea bine.
Concluzionând. Avem de-a face cu două poziționări, consider eu, corecte. Ambele, datorită greutății celor care emit respectivele judecăți de valoare, ar trebui să nască dezbateri interne în Partidul Național Liberal. Ambele, după cum ziceam la începutul articolului, denotă și o anumită lipsă de asumare. Dacă domnii Robu și Voicu, la sfârșitul analizei lor, ar fi spus ceva de genul ”regret că, prin tăcerea mea și prin sprijinul direct acordat strategiei conducerii partidului, am permis ca acestea toate să se întâmple”, din punctul meu de vedere ambele poziții ar fi fost mult mai credibile. Dar nu poți să ceri din partea altora să își asume răspunderea pentru niște erori care, prin mecanismul de funcționare al partidului, au devenit erori colective, până când tu însuți, participant la respectivele decizii, nu îți asumi, cu subiect și predicat, partea ta de vină.”