750 100 2017

liaÎn sfârșit. Se întâmplă. La capătul  unei intense campanii media, desfășurată în ultimii cinci ani, Doamne, ajută, scapă Timișoara de Goia, de directorul  RATT. De acest ins incapabil să relaționeze cu lumea, orașul, administrația. Un tip obtuz, rigid, incapabil să răspundă unui telefon (plătit din bani publici), dar mai unui tir de întrebări din vreo conferință de presă, un personaj cu un profund caracter distructiv. Argumente? Zeci, unele mai colorate decât altele. Tramvaie cu întârzieri de zeci de minute, lume nervoasă, vatmani care fumează (încă) în plin trafic, stațiile mijloacelor de transport în comun pot fi confundate cu rampele clandestine de gunoi, murdărie nespălată cu lunile, focare de infecție în  autobuze și tramvaie… Recent, microbuze nefuncționale.
Tristul tablou al transportului în comun din Timișoara face parte din imaginea Timișoarei, orașul nostru fiind de fapt, de acum, după succesul concursului, Capitală Culturală Europeană. Aici sunt așteptați turiști din toată lumea, aici se proiectează sensul unei platforme urbane, după modelul ”orașului inteligent”, în care deplasarea de la un capăt la altul al Timișoarei ar trebui să fie simplu, silențios, fără stres, fără disperare,  cum  este acum.
Directorul Goia va trece prin proba votului unui consiliul de administrație, căruia primarul Robu i-a cerut, ferm, demiterea întregii echipe condusă de Goia (Goie, cum îmi place să-l mai ”alint”, din păcate). Goia nu a fost capabil să justifice schimburi de terenuri, plăți pentru salariile unor persoane  care nu erau compatibile cu profilul RATT, teren de sport cu nocturnă, și multe alte situații, pentru care i s-a cerut raport. O echipă de control din partea Primăriei Timișoara și-a făcut temele și decontul este pe masă.
Mărțișorul Timișoarei? ”#Rezistăm fără Goia”. Vrem RATT fără Goia, așa cum am vrea fără mulți alți trepăduși care au distrus orașul, județul, România.