safari 750x100

liaConținutul bugetului de stat, proaspăt votat în parlament, scoate în evidență, din nou, retorica despre Timișoara: Câți bani  primește orașul nostru pentru marile proiecte? Mai ales că lista era consistentă, așteptările timișorenilor, mari, derivate din speranțele noastre pentru 2021. Nu are rost să reluăm argumentele pentru care puterea și opoziția s-ar putea certa de dimineața până seara, știm exact  că lista avea un spital regional, o sală de sport, centura sudului, ca și ieșirea la autostradă și încă altele.
Cine  sunt parlamentarii noștri și ce fac ei pentru Timișoara? De data aceasta, amendamentele au fost făcute de Marilen Pirtea, Alina Gorghiu, Ben – Oni Ardelean și Pavel Popescu, toți de la PNL. Prestația lui Pavel Popescu (din informațiile noastre) a fost mediocră, fără substanță. El este cel care a susținut în comisia de sănătate tema Spitalului Regional. Asta se numește, ca tehnică de comunicare, în țările civilizate, LOBBY. Numai că  prestația nereușită i-a atras un val de antipatie, chiar din rândurile PNL. Ce învățăm din asta? Simplu,  la comisii nu trebuie să meargă, pentru a comunica persuasiv, numai parlamentarii, pot merge cetățenii interesați de comunitatea lor, iar lobby-ul pe care ei l-ar putea face ar fi mult mai nuanțat, mai colorat. Cu un text  de amendamente bine scris, un bun comunicator poate focaliza atenția comisiei și ar putea genera o decizie mai bună. Avem, în București, oameni devotați Timișoarei, gata să susțină Timișoara și să pledeze pentru ea, organizat, calitativ  superior unui parlamentar care are inhibiții (din cauze necunoscute) și asta  face parte din  tehnicile de comunicare transparentă. Cu toate spaimele legate de faptul că s-ar putea să nu avem spital regional, în programul de guvernare apar opt spitale regionale și unul național. Deputatul Marilen Pirtea (PNL) a spus: ”Premierul Sorin Grindeanu susține spitalul regional de la Timișoara”. Chiar dacă sumele nu apar explicit pentru fiecare oraș separat, ele sunt cuprinse  la ministere, urmând să fie defalcate pe zone, județe, orașe. Sumele cerute (suplimentar) prin amendamente sunt: 55 000 mii pentru Programul Național de Dezvoltare Locală – Subprogramul ”Regenerarea urbană a municipiilor și orașelor”, 75 000 mii lei pentru ”Programul de Construcții de Interes Public sau Social” și 2000 mii lei pentru Transport Rutier ( racordul  Arad – Sânadrei, autostradă).
Nu toate cele cerute sunt  și îndeplinite. Nici Dumnezeu nu ne ascultă,  dacă nu știm să cerem, cu blândețe și insistență, dar mai ales, să nu o facem arogant. Motivația fantastică a proiectului TM 2021  este una proprie. Trebuie să-i facem pe ceilalți, politicienii non-bănățeni, să conștientizeze că titlul Capitală Culturală Europeană va fi al României, nu doar al Timișoarei! Ce este așa greu de înțeles? De asumat?
Pentru asta și pentru banii  necesari proiectelor Timișoarei  va trebui să părăsim aria neputinței și a  văicărelii. Trebuie să milităm pentru orașul nostru, viața noastră, ideile și idealurile noastre.
Zilele ce au trecut ne-au ținut prea mult conectați la acțiunile străzii. Nu este de ajuns. E vremea comunicării directe, persuasive, argumentate. Și a intrării,  pentru susținerea cauzelor, a unor  specialiști.
Timișoara nu este abandonată. Avem parlamentari, adică niște oameni pe care i-am ales (fericit sau nefericit) să ne reprezinte. Dacă ei nu fac pentru noi, nici noi nu mai facem pentru ei. Adică, din nou, zicem că nu-i mai votăm! Le scriem, îi invităm la dezbateri, dacă trebuie, îi însoțim în bătălia pentru Timișoara și bugetul de care are nevoie. Ignoranța este o parte din moarte…