b 750 100

”Dragă Lae, păcat că nu ai înțeles ce am postat eu. Nu am avut niciodată intenția să-ți dau lecții, despre cum ai performat și performezi ca primar. Te cunosc de mult și m-am bucurat sincer când te-ai înscris în PNL.

Că te-ai schimbat între timp, asta este altă poveste. Este adevărat că am obținut, în 2004, locul 4, în competiția pentru Primăria Timișoarei, dar nu eram președinte PNL. Tot atât de adevărat este că în 2008, la alegerile directe pentru președinția CJT, am fost pe primul loc, în Timișoara, înaintea lui Costi Ostaficiuc și Ilie Sârbu. Am pierdut însă în județ, unde pe atunci, PD era mai bine structurat. Nu am susținut niciodată însă că PNL este primul partid în județ. Cât despre reproșurile pe care mi le aduci, etichetându-mă ca fiind ”un personaj”, nu pot decât să ridic din umeri. Când un membru de partid, din 1990, solicită o analiză, el nu dă lecții, ci își exercită un drept statutar. Trist este însă că ți-ai îndepărtat niște oameni care ți-au vrut binele. Îi amintesc aici pe câțiva: Alin Nica, Mitică Dinulescu, Ciprian Jichici…Eu nu sunt nici demagog și stau bine și cu nervii. Așa că mâine, la partid ( azi-n.r) jurând cu mâna pe Biblie, putem sta de vorbă pe îndelete. Și, apropos, te asigur că fiind consecvent cu mine însumi nu voi candida la nicio funcție, la alegerile interne de partid. Iar în încheiere, o remarcă: Îmi este prieten Platon, dar mai prieten îmi este ADEVĂRUL!” așa începe, cu decență și smerenia, scrisoarea unui liberal de mare clasă, a unui fondator PNL Timiș, Viorel Coifan, către domnul Nicolae Robu, președintele demisionar al PNL Timiș. Despre ce este vorba? Chiar dacă există mai multe unghiuri de abordare a temelor liberale, nu mă pot rupe, chiar dacă m-ar obliga echidistanța profesională (teoretică), de starea mea personală (pe care am descris-o, știu adesea), ca fiică a unui fondator PNL (după revoluție, 1990) și a unui fost deținut politic (deopotrivă), fapte care incumbă, cu sau fără voia celui care este atent la ceea ce se petrece în jur, o anumită sensibilitate sporită la ceea ce se petrece cu PNL, în general. PNL, partidul istoric care părea a reuși să mai aibă ceva de spus în istoria României este, din păcate, într-o situație aproape tragică, gata de un cutremur al existenței însăși! Ce nu văd liderii liberali? Că lupta trebuie dusă cu adevărul, nu cu oamenii care au decența și curajul să-l rostească. Și cu pericolul de tip securist, generat de intrarea unor trepăduși de-ai lui Băsescu, puși pe distrugerea PNL.
Dacă muzica nu este bună, nu trageți în pianist! Pianistul este doar un interpret, compoziția aparține altcuiva! Cu această metaforă aș încerca o conversiune de stil, dar și de fond, asupra situației din PNL Timiș, acum, după ce unii naivi (ai politicii) au mai crezut că noul președinte CJT ar putea fi altul decât un… membru PSD! Era atât de clar, de logic, de aritmetic! Asta este! Asta este democrația însăși, să accepți că altcineva a câștigat! Să fii elegant și să-ți feliciți adversarul! Duminică, 15 ianuarie, pe grupul închis PNL de pe FB, s-a declanșat un conflict scris, între domnul Robu și alți liberali, între care Viorel Coifan și Ovidiu Drăgănescu. Despre primul, mai ales, aș vrea să amintesc câteva succese liberale: a fost în Parlamentul României, a fost președintele CJT, a deschis și continuat multe proiecte pentru Timiș, a fost acceptat, de către liberalii fondatori ai PNL din vestul țării (Timiș, Caraș – Severin, Arad), în anii 90 și la începutul anilor 2000, ca un lider de opinie autentic, cu mare respect pentru înaintașii liberali din România. Este o persoană inteligentă și bine informată. Din păcate, a trecut recent printr-o experiență și o mare încercare privitoare la starea de sănătate, dar nu a renunțat la PNL, nu are ambiții de viitor politic, dorește să ajute. Atât, nimic mai mult! Am citit, și eu, raportarea domnului Robu la domnul Coifan… Nu știu de ce, poate dintr-o reacție impulsivă, domnul Robu l-a etichetat pe domnul Coifan cu apelativul ”personaj”. Apoi, am văzut tot dialogul scris… Domnul Coifan i-a răspuns cu formula amicală: ”Dragă Lae”, crezând că dialogul va rămâne in grupul închis al PNL, dar el a ieșit în exterior și a ajuns, cum era de așteptat, în presă. Iată, după o discuție aprinsă în familie, cum ar fi dacă toate micile reproșuri ar ieși la gazeta de perete a blocului? Sau a cartierului? Dar mă reîntorc la retorica despre ”personaj”? De ce să fie așa? Pentru că a avut decența de a-și anunța intenția de a ajuta partidul, putându-i servi cu experiența și cultura sa pentru un interimat? Vreme în care candidații, mai ales domnul Robu, ar fi avut vreme să-și pregătească candidatura la președinția PNL Timiș (poate pe țară?!), asta în cazul în care, desigur, ar îndeplini și cele trei condiții, sugerate chiar de domnul Robu. Recunosc, mă cam încurc la criteriul despre ”să dea bine pe sticlă”, nu știu încă să existe vreo comisie, formată din specialiști, care să acorde calificativul pentru telegenie, tot așa cum nimeni nu a monitorizat expresivitatea facială a lui Trump, nervos, la 70 de ani, care totuși a devenit președintele SUA.
Lăsându-l pe Trump, aici, acasă, la noi, în Timișoara, este incredibilă tensiunea în care este PNL. Pentru ce? Pentru funcții trecătoare, orgolii incomensurabile, arivisme insurmontabile, în defavoarea climatului optim de acțiune…
Domnul Viorel Coifan este un lord, un fondator PNL demn de admirație pentru constanță, echilibru, demnitate și promotor al adevărului, Or, mă întreb, să fie cineva în PNL care nu dorește libertate de exprimare, de cunoaștere a adevărului, de recunoaștere a valorilor? Nuuuu, nu cred asta! Ar fi o mistificarea a liberalismului.
Cred că domnul Robu nu a dorit să rănească pe cineva, nici pe Viorel Coifan, presupun că domnia sa, un om inteligent, va găsi calea deschisă a comunicării interumane, încărcată de cel mai important element etic: Iubirea față de semeni!