750 100 2017

Indiferent de cotele eticii ce pot fi invocate în comentariul pe care un jurnalist le-ar putea face, față de o sentință (care nu este definitivă, oricum!), nu pot să nu observ ( public), ce aberații pot sta la baza condamnării unui om.

Este vorba despre o înregistrare ambientală (termen, la modă) a lui Sorin Frunzăverde, din perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, din 2014, pentru turul doi de scrutin. Se vorbește despre implicarea unui om, lider politic, vice – președinte PNL pe țară, în alegerea candidatului susținut de acel partid, PNL! PNL l-a susținut, votat, pe Klaus Iohannis, la președinția țării. Sorin Frunzăverde este condamnat doi ani cu suspendare pentru ”marea vină” a fi făcut campanie electorală pe toate fronturile, candidatului pe care, prin legea de organizare a partidelor, era obligat să-l susțină. Și să-l voteze! Înregistrarea ambientală ce stă la baza condamnării arată modul în care Sorin Frunzăverde le cerea colegilor săi de partid, și, desigur, aceștia aveau deja funcții în PNL, să implice toate forțele. Toate frazele lui încep așa: ”Vă rog frumos, votați cu Iohannis!” Sau, le spunea, ”Spuneți-le că-i rog să voteze cu Iohannis!” Nicio presiune, nicio amenințare, așa cum s-a vorbit în anumite medii. Poate că este pentru prima dată în România, când, cineva acuzat de o faptă, cu susținerea acuzației prin argumentul suprem: ”avem înregistrarea ambientală”, este avantajat de acea înregistrare, ce probează nevinovăția acuzatului! Sorin Frunzăverde, moral, este exonerat de vreo faptă reprobabilă. Este uluitor cum cineva, fie el judecător, un cineva care decide soarta oamenilor, un cineva despre care vrem să credem că este drept, că a ales calea magistraturii pentru a face dreptate cu ochii legați, să introducă elemente de opinie personală în textul motivării unei sentințe. Oricând, oriunde, asta încape în texte literare, în demersuri amicale, dar nu într-o sentință judecătorească! Cum să admitem că cineva, din România mileniului trei, va da o sentință în care apare, textual, opinia referitoare la modul în care judecătorul imaginează viitorul legislației? Se imaginează că ar putea să se schimbe în viitor ceva, în favoarea celui acuzat! Doamne, în ce lume trăim? Justiția, în această țară, se face pe presupuneri privind viitorul? Poate că vin hoardele de imigranți, fac ei alte legi, cum au făcut turcii cu toată Europa medievală! Poate vine vreun cutremur și nu mai rămâne nimic din clădirile vechi în care au loc judecăți ale celor răi, dar și a celor buni! Asta nu se ia în calcul? Ar fi ridicol, nu? Textul condamnării ( Tribunalul Reșița) spune că ”scopul a fost de a se dobândi foloase nemateriale de către acuzat”, adică voturi! Dar nu acuzatul a fost candidat, el era deja ales de doi ani. Candidatul era Iohannis, pentru funcția supremă în stat! Se mai spune în text că anumite informații se știu ”din zvonuri publice”. Aceasta este aberația pentru care un magistrat care exprimă în acest mod o acuzație ar trebui să demisioneze din acea funcție. Sau, dacă nu demisionează, atunci, un altul, din CSM, să-i spună., clar, ce are de făcut pentru a nu mai nenoroci pe nimeni!
Căci este o nenorocire să fii pe mâna cuiva care are probe din ”zvon public”. Este chiar o normă elementară care INTERZICE presei, dar mai ales unui magistrat, să folosească această trimitere.
Unui om, Biblia îi cere să ”nu clevetească” (să nu bârfească, să nu profereze zvonul public), căci este un păcat.
Pe păcătoșii din magistratură cine îi judecă?