b 750 100

agricultura productieCea mai dificilă problemă cu care se confruntă fermierii din Timiş este lipsa unei pieţe de desfacere unde să îşi vândă produsele muncii lor, de aceea de cele mai multe ori îşi dau grâul sau porumbul samsarilor ticăloşi, decât să rămână cu producţia în depozit.
Prof. dr. Doru Petanec, directorul Direcţiei Agricole Judeţene (DAJ) Timiş, spune că agricultura se confruntă cu această anomalie dăunătoare bunului mers, de 27 de ani, şi numai bursa cerealelor o poate rezolva. „Ministerul Agriculturii şi Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură pot să dea naştere acestui copil al lor, în parteneriat, care să se numească Bursa de cereale sau a produse agroalimentare din România. Atunci, dacă vrei să vezi preţul exact al cărnii, al slăninii sau al salamului, te duci la secţiunea carmangerie, iar dacă vrei să vezi cât costă boabele de grâu sau de porumb te duci la secţiunea cereale. Este nevoie de o bursă a cerealelor, aici, în România, fiindcă numai aşa se vor şti cotaţiile exacte ale preţului grâului, porumbului şi florii soarelui. Atunci vom cunoaşte cu precizie care este stocul aici la noi, cât s-a vândut şi cât a rămas, pentru a fixa un preţ corect, în orice minut şi în funcţie de calitate. Acum, nici nu poţi să dai un preţ normal. Totul e prea subiectiv. Un fermier pune un tarif, altul un tarif. Agricutorul este constrâns de împrejurări să vândă. Singura care fixează preţul în funcţie de realitatea zilei este bursa de cereale. Aceasta ar fi cel mai bun ajutor  pentru agricultorul român, care şi aşa munceşte din greu şi nu prea câştigă. Atunci se vor putea face şi prognoze, iar omul va şti dacă e convenabil să vândă acum sau să lase mai târziu. Eu cred că înfiinţarea unei burse a cerealelor în ţara noastră este o urgenţă a agriculturii la începutul anului 2017”, a explicat prof. Petanec. Agricultorii sunt de părere că din cauza lipsei lor de unitate şi de organizare s-a ajuns ca, la 27 de ani, de la evenimentele din 1989, să nu există o bursă a cerealelor care i-ar ajuta foarte mult în a-şi vinde producţiile. De ce este nevoie de această bursă? „Dacă eu vând kilogramul cu 0,42 lei, nu îmi acopăr cheltuielile? Nu e posibil asta. La o producţie medie de 5 tone la ha ar trebui să îţi acoperi cheltuielile şi să coste 150 -180 de euro tona, iar kilogramul 0,70 -0,75 lei. Acesta ar trebui să fie preţul real şi acoperitor să îi permită fermierului să poată merge mai departe în 2018. De aceea este nevoie de bursa de cereale, fiindcă acolo se stabileşte preţul real.  E normal ca la bursa din Paris să fie 160 -180 euro tona de porumb, iar aici să fie 100 - 110 euro? Nu e normal, fiindcă diferenţa este enormă şi aici pierde bietul agricultor român!”, este de părere ing. Samson Popescu, proprietarul fermei Semisland din Cărpiniş.