14 04 b 750 100

117287 pasteÎncepe să îmi fie tot mai tulbure semnificaţia pascală, ca şi cea de Crăciun, de altfel, pentru români, pentru bănăţeni. Bănăţeanul susţine că nu este fălos, ci că doar îi place să aibă totul în bună rânduială în casa lui, iar când toate merg ceas, are motive să se declare mândru de munca sa.
Când se apropie câte o sărbătoare creştină, totul decurge cu şi mai mare râvnă, cu precădere la sat. Încă de la intrarea în postul Păresimilor, bănăţencele de la sat se aştern să ţeasă cu mâna, la gherghef, perdele şi straie noi care trebuie să fie gata până la Paşti. Se curăţă gospodăriile, se mai ţine şi post. La sat, postul este mai aspru ţinut, se folosesc oale în care nu s-a fiert niciodată carne, iar în Săptămâna Mare se merge regulat la denii. În Vinerea Neagră este post negru, cu toate că începe deja pregătirea preparatelor de Paşti: se mai vopsesc ouă, dacă nu s-au vopsit în Joia Mare, se pregătesc măruntaiele pentru drob, ciorbă şi friptură, de obicei, de miel, se fac blaturile pentru prăjituri.
Sâmbăta este o zi plină pentru gospodine, pentru că deşi se pregăteşte ospăţul, nu are voie nimeni să se atingă de bucate. De obicei, pe masa de Paşti a bănăţenilor sunt nelipsite ciorba de miel cu leuştean, friptura sau carnea pane de miel cu sote de spanac sau cu piure de cartofi, felia de pască şi de tort şi paharul cu vin roşu.
Pentru bănăţenii de la oraş, pentru ciorba de miel se stă la o coadă straşnică la casa unui hipermarket de unde se cumpără mielul şi tot ce mai trebuie, se cumpără şi flori pentru soţie, mamă, soacră şi fiică, se urcă plasele cu marfa, cu grijă, în maşină şi se mai stă vreo oră la unda verde, dacă nu ai norocul să o prinzi de la bun început.
Ajungi acasă şi gospodina începe să spele mielul, îi dă un clocot, îl curăţă de spumă, pune sare şi boabe de piper şi lasă la fiert până când carnea începe să se desprindă de pe oase.
Până se ajunge la momentul adăugării ciorbei cu verdeţuri nu se stă, ci se toacă mărunt ceapa verde şi pătrunjelul pentru drob.
Între timp, se poate adăuga verdeaţa în ciorbă. Când toate sunt fierte se stinge focul şi se adaugă o legătură sănătoasă de leuştean tocat mărunt. Se va servi cu smântână.
Pentru friptura de miel este ceva mai uşor, pentru că mielul spălat se condimentează cu piper, untdelemn, sare şi o mână de căţei de usturoi. Pentru friptură, partea cea mai bună este piciorul din spate până la rinichi. Se aşează în tavă, se pune ulei şi apă, apoi se dă la cuptor. Din cotletele acelea mici de miel se pot face şi paneuri.
Încă nu am terminat drobul. Aşa că pregătim un prapure mare, măruntaiele de miel, vreo două ouă, o legătură mare de verdeaţă (mărar, pătrunjel, frunze de ceapă), vreo trei-patru felii de pâine, apă, sare şi piper. Se fierb măruntaiele, apoi se dau prin maşina de tocat, se adaugă ouăle şi pâinea înmuiată în apă şi verdeaţa tocată. Se amestecă totul bine şi se pune compoziţia în prapure. Se rulează şi se aşează în tava unsă care se introduce în cuptor vreo 20 -30 de minute. Când se scoate din cuptor ... e bine ca pofticioşii să nu fie pe-aproape, pentru că este o nebunie mirosul acela specific Paştelui.
Pasca, dacă nu s-a cumpărat de la Târgul de Paşti, avem de lucru. Toată familia se adună în jurul mesei din bucătărie ca să dea o mână de ajutor: vreo jumătate kg de brânză proaspătă de vaci se amestecă cu 400 gr smântână, 10 ouă întregi, o esenţă de vanilie şi cu stafidele.
Pentru aluat, 10 ouă, un iaurt, 300 gr. zahăr, 1 pachet de drojdie, 1 pachet de unt, zahăr vanilat, 1 kg. făină se amestecă bine, cu mână hotărâtă, apoi se întinde foaia groasă de 1 cm cu sucitorul şi se pune într-o tavă unsă şi tapetată cu foaie de copt.
Peste cocă se toarnă crema de brânză dulce, la mijloc punem o cruce din aluat şi putem unge totul cu gălbenuş, apoi se dă la cuptor vreo 40 de minute.
Cu masa gătită şi casa curată, seara, bănăţeanul pleacă la biserică să ia Lumina Învierii. Participă la slujba primei Învieri (cea de la miezul nopţii de sâmbătă spre duminică), ia anafura şi când ajunge acasă se aşterne la masă toată familia.
De Înviere, unii spun că nu se dă de pomană morţilor. Nici în unele biserici nu se pomenesc răposaţii în această zi. Dar cum bănăţeanul este credincios şi ştie că răposaţii trăiesc în viaţa veşnică, se dă de pomană. După aceea, se aşează toată familia la masă şi continuă urarea Hristos a Înviat!