safari 750x100

istorie salubrizare ColectareSunt multe însemnările unor călători de demult ce consemnau printre amintirile unui popas în Timişoara izurile neplăcute.

O seară la bal sau la teatru purta negreşit amprenta mirosului de gunoi menajer de care, conform rânduirii vremii, timişorenii nu se puteau dispensa decât de două ori pe săptămână.
Intrarea în secolul al XX-lea îi găsea pe timişoreni complet neputincioşi în lupta cu gunoiul. Mai ales verile erau chinuitoare. Resturile adunate în gospodărie erau depozitate în găleţi sau bidoane. La distanţă de 3 – 4 zile, căruţaşi particulari traversau oraşul şi sunau dintr-un clopoţel. Salvaţi, oamenii îşi cărau singuri găleţile cu gunoi şi le aruncau în căruţe.
Abia în 1911 autorităţile au înfiinţat primul serviciu de salubritate al oraşului. A fost tipărit şi împărţit un „Regulament de colectare şi transport al gunoiului menajer pe raza oraşului Timişoara“. Regulamentul era afişat în locuri publice, pentru a fi cunoscut de toţi locuitorii, care plăteau amenzi în cazul în care nu îl respectau.
De acum gunoiul era colectat zilnic sau o dată la două zile. 15 căruţe transportau resturile de la peste 5.500 de gospodării, semnalul fiind dat în continuare de binecunoscutul clopoţel.
Serviciul de salubritate al primăriei se ocupa şi de măturatul şi stropitul străzilor, care nu erau cu nimic mai prejos decât măturatul și stropitul marilor oraşe europene. Curăţenia exemplară a fost remarcată mai ales odată cu intrarea Timişoarei sub administraţie românească, oraşul de pe Bega fiind considerat de mulţi cel mai curat din ţară –explică mercytimisoara.com.(foto: memoriabanatului.ro).

sursa: http://www.mercytimisoara.com/